Habacuc 3 : 16 – 19
„Când am auzit… lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului? Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele. – Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu corzi.”
Mesajul din ultima parte a cărții profetice, Habacuc, l-am intitulat:
„Când Îl auzi pe Dumnezeu”
Nu e lucru mai important decât să Îl auzi pe Dumnezeu vorbindu-ți.
Trăim într-o lume în care ne place să fim auziți, ne place să vorbim și să avem și noi ceva de spus la un anumit subiect. Uitați-vă la lumea în care trăim, unde sunt mai mulți oameni adunați, și veți vedea că fiecare vrea să aibă un cuvânt de spus.
