Ieremia 17:5 „Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!
Acum câțiva ani, acest verset nu era chiar atât de puternic pentru mine. Aveam oameni în care mă încredeam și îmi mergea bine ! Nu prea înțelegeam de ce este această „exagerare” în biblie. Mă încredeam în părinți, în pastor, în rude, în mine însămi. Ei bine, toți pe rând m-au dezamăgit, chiar și eu pe mine însămi și cu siguranță și eu i-am dezamăgit pe fiecare din cei ce se încredeau în mine. Dumnezeu m-a făcut să înțeleg că, într-adevăr, suntem blestemați când ne încredem mai mult în oameni decât în El.
Lucrul acesta îl putem face fără să ne dăm seama ! Apare o problemă și ne gândim în secunda următoare la cine să apelăm, pe cine să sunăm ca să ne ajute. Puțini sunt cei care stau calmi și se pun imediat pe genunchi. Asta cred că vrea să ne spună acest verset. Să ne punem, mai întâi de toate, încrederea în Dumnezeu, dar să și veghem ca acest lucru să se întâmple de fiecare dată când apar probleme.
Dacă vrei să nu ai parte de surprize din cele mai neplăcute, de mari dezamăgiri din partea celor din jur, din partea familiei, a fraților, atunci să nu mai ai așteptări prea mari de la ei, deoarece cei mai mulți din ei te vor dezamăgi, așa cum și tu ai dezamăgit și poate vei dezamăgi pe mulți. Nu cred că trebuie să mergem în viață cu gândul că trebuie să fim cu ochii-n patru la fiecare pas, la fiecare persoană (deși, încep să cred că e bine și asta), dar cred că întâi trebuie să vină încrederea în Dumnezeu, întâi ne asigurăm că El este de partea noastră și apoi apelăm la oameni, deoarece Dumnezeu lucrează și prin oameni !
Personal, pot să spun că încrederea nesănătoasă pe care am avut-o în cei din jurul meu m-a costat scump, m-a costat timp, bani și chiar respectul față de propria mea persoană. Vedeți… lumea e plină de sfătuitori, dar nu toți sunt corecți, nu toți au timp de pierdut cu problemele altora și dacă ne bazăm pe oricine, care pare înger de lumină, ajungem să fim dezamăgiți. Eu am avut mari probleme în a face diferența dintre a fi un om bun și a fi un om…prost. Mereu am refuzat să mă schimb și să îmi schimb atitudinea și modul în care mă adresez oamenilor, pentru că mi-am zis că așa e bine, să fii bun chiar dacă ieși în pierdere. E bine să fim buni, totuși, sunt situații în care trebuie să menținem un echilibru și să știm să facem diferența. Cineva mi-a zis: „Tu ai o problemă gravă și de-asta suferi mai mult. Tu te aștepți ca toți oamenii să gândească la fel ca tine și crezi că toți sunt dornici să-ți sară ție în ajutor.”
Încrederea în om te poate costa scump și te poți alege cu probleme mai mari decât ai avut când te-ai hotărât să-ți deschizi inima cui nu trebuie. Oamenii au diferite standarde, pe care poate nu le vei putea atinge niciodată ! Nu căuta să impresionezi prin funcții, bani, diplome, și așa mai departe. Află cine ești tu în Hristos și comportă-te ca atare !
Niciodată nu uita că doar „El (Dumnezeu) nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-Şi ascunde faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.”
În timp ce oamenii au soluțiile lor (sau nu au niciuna), Dumnezeu are o soluție și pentru tine. El te-a creat, deci trăiește și bucură-te de acest lucru. Amintește-ți că la Dumnezeu, prin credință, toate lucrurile sunt posibile.
Marcu 9 : 22, 23: „… Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne. Isus a răspuns: „Tu zici: „Dacă poţi!”… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!”
Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Încredere în oameni
