joi, 2 septembrie 2010

School started/ problems also...

Second day at school... was so bad! I had to participate to a program where the principle signed me up, without to inform me first!!!  Terrible! But finally, I managed to quit the program, that was very good in essence, but for those who work in schools where their work it is really appreciated. My deeds didn't helped me in my job... I wonder if in this country people will learn to judge a person by what that person knows to do n think...

Someone told me I begun to be very harsh in my posts. Maybe I am... because I can't take it anymore. I am tired to work for free and to be judged and not appreciated for what I do. 

If 1 year ago I said I will never leave Romania for more then 2 weeks, now I am decided to leave forever. 

And If God helps me, I will leave from here... soon.


Romanian:

A doua zi de scoala... a fost foarte urata! Trebuia sa particip la un curs la care directoarea m-a inscris fara ca eu sa am idee de acest lucru!!! Oribil! Dar, in final, am reusit prin bunatatea celui care se ocupa de curs, sa renunt la acest program de curs, care in esenta, este foarte bun, dar pentru ei care lucreaza in scolile unde se mai tine cont de dosarul de adeverinte si diplome ale profesorului, deci in scolile unde munca unui profesor este apreciata, indiferent in ce domeniu lucreaza. Dosarul meu nu m-a ajutat prea mult. Ma intreb daca in tara asta, oamenii vor invata sa judece un om dupa ceea ce stie el sa faca, si nu dupa "foile" pe care le are la dosar.

Mi s-a spus ca am inceput sa fiu foarte aspra in postarile de pe blog. Poate ca sunt... pentru ca m-am saturat de unele lucruri. M-am saturat sa muncesc gratis si sa fiu criticata.

Daca acum 1 an, nu as fi putut pleca din Romania pentru mai mult de 2 saptamani, acum pot si as pleca pentru totdeauna.

Daca ma ajuta Dumnezeu, voi pleca in curand...

11 comentarii:

Dănuţa spunea...

Ionela,te inteleg si iti acord perfecta dreptate...Si nu cred ca esti aspra in postari,ci mai degraba realista.
Si eu imi doresc sa plec din tara,sunt dezamagita de ce vad aici zi de zi...Sa speram ca vom gasi o cale spre mai bine.Mult succes in ceea ce faci .Te pup

Ionela Băloi spunea...

Din pacate, putini inteleg ce vreau eu sa spun... chiar acum seara am fost sfatuita sa stau si sa indur oricat de mic ar fi salariul si oricat de mare ar fi batjocura... toate astea pentru a avea o pensie... asta si pentru ca unii nu pot gandi in afara cutiei si nu stiu de mai bine.
Dar, noi, cei care dorim ceva mai mult si sa lasam ceva bun in urma, ne dorim sa plecam...

Dănuţa spunea...

Offf stiu cum e cu invatamantul asta...Crede-ma ca si eu duc munca de lamurire in fiecare zi.Ai mei m-au batut multa vreme la cap sa intru in invatamant,pt ca asta si-ar fi dorit ei pt mine...Insa eu pur si simplu am renuntat,am zis ca singura sansa de a preda ar fi sa ofer meditatii unor copii...in niciun caz nu as merge la scoala.Si asta nu e din cauza ca nu mi-ar fi placut sa fac asta,pt ca eu zic fara modestie ca as fi avut destula pricepere...insa sistemul m-a determinat sa renunt si sa ma indrept spre alte lucruri.Momentan nici viata mea nu e roz din punct de vedere profesional,am avut parte si de multe reprosuri,comentarii de tot genul etc...Urmeaza sa merg la Timisoara acum in toamna si sa caut ceva de munca,sper sa si gasesc ce mi-as dori...Oricum sunt dispusa sa lupt pt mai bine....Si sfatul meu prietenesc pt tine este sa faci si tu la fel,sa lupti pt ceea ce vrei tu sa devii...sa nu ii lasi pe altii sa te traga in jos.Usor nu este,dar trebuie sa fim optimiste.Si mai cred de asemenea,ca in viata e bine sa faci ce iti place si ce crezi tu ca e in folosul tau,nu ceea ce iti sugereaza unul si altul.

Dănuţa spunea...

Sper ca am reusit sa te inteleg si sa te incurajez macar putin.Te pup cu drag,noapte buna si tie !

Gabriel Băloi spunea...

Există o ipostază în care semenii îţi reflectă realitatea în forme bizare , disproporţionate şi într-o perspectivă cu planuri povârnite ( cu sus-ul în jos ) , care se exprimă în următoarele atitudini :
-meritele tale cele mai mărunte atrag laude din partea lor ;
-meritele de mijloc le trezesc uimire şi admiraţie , DAR
-de meritele cele mai înalte nu-şi dau defel seama şi nu le văd deloc.
Necazul nostru nu constă în nerecunoaşterea meritelor noastre , ci în faptul că ne induc, chiar nouă înşine , sentimentul unei realităţi deformate şi al inutilului.
Adică , nu mai ştim nici noi cum suntem.
Dar asta ar trebui să ne motiveze la o luciditate maximă şi la o determinare în a ne manifesta potrivit cu măsura capacităţilor noastre , fapt care , practic , le va neutraliza atacul şi va produce intimidare în rândurile lor vâscoase.
Chiar dacă masa oamenilor nerecunoscători de merite este densă , să ştii că realitatea nu ţi-o pot deforma , iar cum , în cazul tău , meritele sunt din categoria celor mai înalte , puţinii prieteni nu vor conteni să le afirme.

Cu respect , Gabriel Baloi !

Ionela Băloi spunea...

Multumesc! Aveam nevoie de asta!

Brigitte spunea...

Trebuie sa ai incredere ca totul se poate cu ajutorul lui Dumnezeu.Spune-ai ca daca te ajuta Dumnezeu...sa stii ca daca planurile lui sunt si planurile tale asa va fi. Vei pleca in una din zile cine stie unde sau vei primi un post bine platit pentru ceea ce sti si ceea ce esti.Sa te ajute Dumnezeu si impreuna cu El sa fii biruitoare in tot ce iti propui.

Ionela Băloi spunea...

@Brigitte
Multumesc mult! Totul tine de El...

Tzzumbi spunea...

Nu totdeauna plecarea este o soluție :) ... la fel cum nu totdeauna a sta este una. care este cea mai bună alegere? Dumnezeu să ne-o arate tutror

Ionela Băloi spunea...

Da... inteleg ce spui...dar din pacate... sunt tot mai satula de Romania

Brigitte spunea...

Fiecare dintre noi suntem creati "dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu".
Cred ca acest lucru este de mare valoare si ar trebui sa-l
pretuim.Nimeni nu ne poate lua acest statut.Deci, draga mea te poti considera speciala si implinita, caci esti fiica de Imparat.Ai un statut de printesa.Domnul sa fie cu tine.