Este o poezie pe care a scris-o Valentin Popovici, si de care am dat in revista Samanta adevarului, martie 2010. Imi place foarte mult poezia, desi nu citesc prea des poezii... Nu am sa o postez pe toata, ci doar ultimele strofe, care imi plac foarte mult.
Fericit e cine stie cum sa-si randuiasca viata,
Cand de vorbe-nselatoare si gunoaie-i plina piaţa
Târgoveţi de pofte rele din pământ parcă răsar,
Fii atent, să nu te prindă laţul cu păcat amar.
Atunci gura, cu ţărână mai degrabă să ţi-o umpli,
Dar să nu te laşi de Domnul, ci pe Calea Lui să umbli.
Poate lumea să tot râdă, tu fii treaz, milos şi blând,
Şi aşteaptă cu nădejde ajutorul Celui Sfânt!
3 comentarii:
foarte frumoasa poezia,cu un inteles profund
da... in special ultima strofa...
Trimiteți un comentariu