vineri, 13 ianuarie 2017

GOLIAT POATE FI ÎNVINS - Pastor Ilie MILUTIN

(BIRUINȚA ÎN LUPTA SPIRITUALĂ)

1 Sam.17:1-11

Textul de referință aduce în atenție un moment dificil din istoria poporului lui Dumnezeu. Dușmanii lor, filistenii, nu numai că ”…și-au strâns oștile ca să facă război…”(v.1) dar s-au poziționat chiar în imediata lor apropiere : ”s-au adunat la Suco, o cetate a lui Iuda”(v.1). Avem imaginea poporului lui Dumnezeu aflat cu dușmanul ”ante portas” (la porți). Pericolul era iminent, situația era dificilă. Oastea lui Israel s-a strîns și ”s-au așezat în linie de bătaie împotriva Filistenilor”(v.2) Conflictul era de neevitat.




Dacă atunci poporul lui Dumnezeu era în conflict cu filistenii putem spune că acum, noul popor al lui Dumnezeu(1 Pet.2:9-10), biserica, este într-un conflict teribil cu armatele diavolului.(Ef.6:11-13). Dacă atunci Goliat era expresia vizibilă a inamicului, astăzi ”Goliatul” bisericii poate fi exprimat printr-o multitudine de provocări : la nivelul membrilor, la nivelul familiei, la nivelul bisericii ca trup al lui Hristos. Membrii bisericii sunt oameni foarte ocupați, familia (așa cum s-a format in Eden) este pângărită instituțional iar biserica este tot mai lipsită de relevanță. Ca membru al bisericii lui Hristos ce poți face într-o astfel de situație?


Pentru a încerca un răspuns la această întrebare ne vom folosi de relatarea biblică din 1 Sam.17 în care este prezentată ieșirea poporului lui Dumnezeu(Israel) dintr-o situație dificilă atunci când uriașul Goliat era in carne și oase în fața lor.

1. Pericolul victoriei : invazia fricii! ”La vederea acestui om toți cei Israel au fugit dinaintea lui și i-a apucat o mare frică” (v.24 / vezi și v.11)


Apariția filisteanului a adus groaza în tabăra poporului lui Dumnezeu. Și când au fost cuprinși de frică n-au putut face nimic. Blocajul a fost total : de la împărat până la ultimul soldat! Două au fost motivele care au adus frica : cuvintele acestui om si imaginea lui (v.11 și 24) Vorbirea lui Goliat avea în vedere faptul că în Israel nu se găsește nici un om care să-i facă față (v.8, 10, 23) El caută să-i facă pe cei din poporul lui Dumnezeu să se simtă mici, lipsiți de oameni valoroși, totalmente neajutorați. La adresa bisericii lui Hristos am auzit adesea cuvinte asemănătoare. Expresii de genul : ”nu-i nimeni așa cum ar trebui să fie”, ”nu-i nimeni pocăit” am auzit frecvent. Auzind mereu asemenea cuvinte (Israel le-a auzit 40 de zile! ,v.16) riscăm să ajungem să credem că așa este și să ne cuprindă frica și descurajarea.


Proorocul Ilie a ajuns temător și descurajat la gândul că nu mai e nimeni vrednic în Israel iar Iov deznădăjduit spune (37:1) :” La auzul acestor lucruri imi tremură inima de tot, si sare din locul ei.” Când sunt rostite cuvinte de ocară la adresa bisericii lui Hristos să luăm aminte la promisiunile lui Dumnezeu (Is.51:7) : ”Ascultati-Ma, voi care cunoasteti neprihanirea, popor, care ai in inima Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, si nu tremura de ocarile lor.” A doua motivație a fricii a fost legată de imaginea acestui om. Cei din Israel au văzut exact ceea ce nu le-a plăcut să vadă și anume că filisteanul e bine făcut, e puternic și bine înarmat.(v.24) Frica și descurajarea ne pot cuprinde nu numai când auzim pe alții vorbindu-ne de rău dar și atunci când vedem noi înșine partea neplăcută a realității. Noi nu numai că auzim multe lucruri rele spuse despre biserică dar pe unele le și vedem! Vederea lucrurilor neplăcute n-ar trebui să ne panicheze, să ne șocheze. Să nu lăsăm să ne cuprindă frica la vederea lucrurilor care nu ne plac! Asemenea lui Petru care ”… cand a vazut ca vantul era tare, s-a temut”(Mt.14:30) și a început să se afunde.


Promisiunile lui Dumnezeu sună astfel : ” Cand vei merge la razboi impotriva vrajmasilor tai, si vei vedea cai si care, si un popor mai mare la numar decat tine, sa nu te temi de ei, caci Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, este cu tine.”(Deut.20:1)


Vederea multor lucruri neplăcute chiar în biserica lui Hristos nu trebuie să ne determine la inactivitate, la teamă, la blocaj sau la a face pasul înapoi. Este un fel de ”modă” a vremii noastre să se vorbească și să se prezinte biserica în cele mai sumbre culori. Culmea este faptul că au ajuns unii slujitori ai bisericii să se ocupe de asta și să le fie frică. Cuvintele și imaginea lui Goliat fac ca poporul lui Dumnezeu să fie ”cuprins” și ”apucat” de ”o mare frică”(v.11 și 24) Totul cu o singură excepție : David! (v.32) Te lași cuprins sau apucat de frică atunci când ”Goliat” e la porțile bisericii sau vei merge la luptă împotriva lui?
2. Logica victoriei : exemplele din trecut! ”…Și când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, alergam după el îl loveam și-i smulgeam oaia din gură…”(v.34-37)


Pretenția lui David de a se bate cu filisteanul părea ilogică pentru toți. Numai că David avea o logică simplă : Victoriile din trecut pot fi repetate și în prezent! E drept că leul și ursul nu se puteau compara cu Goliat dar David știe că biruințele mici pot fi un punct de plecare pentru victoriile mari! Când suntem în pragul unei mari provocări să ne aducem aminte de momentele din viața noastră când am fost biruitori. Dacă vorbim de marile victorii spirituale ale lui Daniel și tovarășilor lui în cuptorul aprins și în groapa cu lei nu vom uita că prima lor ”mică” victorie au obținut-o în …sala de mese! Avem astfel de experiențe în istoria vieții noastre spirituale. Dacă am fost biruitori cu Dumnezeu în trecut nu putem fi biruitori – cu acelasi Dumnezeu – și în prezent? La Soco și Azeca poporul lui Dumnezeu și-a ignorat propria istorie. In fața provocării prezente, poporul Domnului a uitat de victoriile trecute! Niciodată să nu facem o asemenea greșeală.
3. Secretul victoriei : credință nu metode! ”…Domnul care m-a izbăvit din ghiara leului și din laba ursului, mă va izbăvi și din mâna acestui filistean” (v.37)


David pleacă să se bată cu Goliat cu credința că Domnul îi va da izbânda. Saul se baza pe metode. El îl îmbracă pe David cu hainele lui dându-i sabie, platoșă și coif (v.38) Mai mult, Saul folosește și un limbaj de lemn cu conotație spirituală des auzit și azi : ”Du-te și Domnul să fie cu tine!”(v.37c) Oricât de frumos ar suna aceste cuvinte, în realitate ele nu înseamnă mai mult decât ”baftă!” sau ”noroc!”. Aceasta pentru că dacă el credea ce spune ar fi pornit imediat la luptă cu filisteanul! Intr-o altă împrejurare (1Sam.15:13) Saul arată că nu-i greu să vorbești despre Domnul chiar și atunci când nu asculți de El! Saul e lipsit de credință. El se bazează pe arme. David merge prin credință. El nu poate merge cu armele lui Saul. (v.39) Este interesant de remarcat faptul că David nu renunță la toiag (v.40a) iar filisteanul observă acest amănunt(v.43). Adesea oamenilor li se pare nefiresc faptul că nu luptăm cu aceleași arme ca și ei! Credința lui David este exprimată clar în cuvintele pe care i le spune lui Goliat (v.45-46). Doar credința lui puternică l-a făcut în stare să declare că va tăia capul filisteanului deși nu avea în mână decât toiagul și praștia! In bătăliile spirituale nu trebuie să ne bazăm pe metode ci pe credintă! Ce lucruri mari poate face o credință cât un grăunte de muștar! (Mt.17:20) Scriind corintenilor (2Cor.10:3-4) apostolul Pavel spune : ” Macar ca traim in firea pamanteasca, totusi nu ne luptam calauziti de firea pamanteasca. Caci armele cu care ne luptam noi, nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile.”


Nu ne bazăm pe metode, pe tehnici de luptă ci mergem înainte prin credința în Dumnezeu știind că :”… Domnul iti va da biruinta asupra vrajmasilor tai care se vor ridica impotriva ta; pe un drum vor iesi impotriva ta, dar pe sapte drumuri vor fugi dinaintea ta.”(Deut.28:7) Apostolul Ioan ne dă asigurarea că :”…oricine este nascut din Dumnezeu, biruieste lumea; si ceea ce castiga biruinta asupra lumii, este credinta noastra.”(1Ioan 5:4)


Atunci când pornim la luptă prin credință nu folosim victoria pentru slava noastră ci pentru slava lui Dumnezeu. Saul când i-a biruit pe amaleciți și-a ridicat un monument (15:12) David în schimb folosește victoria pentru a-L înălța pe Dumnezeu (v.46-47)
4. Momentul victoriei : nu cu ochii pe ceas ci pas cu…pas!

Până să ajungă la sabie David s-a folosit de praștie. Era pregătit pentru cinci lovituri chiar dacă a folosit doar una. Inainte de a-i tăia capul David a trebuit mai întâi să i-l …spargă!

Ploaia nu a venit la prima rugăciune a lui Ilie ci abia când slujitorul s-a uitat a șaptea oară spre mare (1Imp.18:44). Tot atunci, ploaia mare a venit după ce mai întâi s-a văzut un nor mic! Momentul victoriei în bătălia cu marile provocări nu-l alegem noi ci îl decide Dumnezeu. Noi trebuie să ”înaintăm” pas cu pas și să așteptăm cu răbdare momentul victoriei finale. Va trebui să trecem prin multe necazuri până vom ajunge în Impărăția lui Dumnezeu spunea apostolul Pavel (F.A.14:22) Avem biruința asigurată :” Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos!”(1Cor.15:57) Să mergem înainte cu nădejde și să ne arătăm mulțumitori față de Dumnezeu : ” Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta in Hristos”(2Cor.2:14)


Ilie Milutin


(Predica rostita la Adunarea Generala a Comunitatii Baptiste din Caras Severin in 26 martie 2016)

Sursa: https://comunitateacaras.wordpress.com/2016/04/02/un-gand-123/

luni, 9 ianuarie 2017

Am învățat că...


Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi.
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese.
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.
Am învăţat că nu contează CE ai in viaţă. ci PE CINE ai.
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca. 15 minute, după aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă, ci cu ceea ce poţi tu să faci.
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.
Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.

Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde, s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.
Am învăţat că poţi continua încă mult timp, după ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă, iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată.
Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul…
Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten, oricum te va răni din când în când, iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fi iertat de alţii, câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.
Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii.
Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc, şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc, şi nu faptele sale.
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru, şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent de consecinţe, cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul, ca şi vorbitul, poate linişti durerile sufleteşti.
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…
Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc, ca să pot să fiu iubit.
Octavian Paler
For English, click HERE

joi, 29 decembrie 2016

Kalanchoe roz/ roșie

Kalanchoe este una din cele mai populare plante de apartament. Este originara din Madagascar si are un nume cu etimologie chinezeasca. Kalanchoe (zisa Calansoe) este o mica bucurie fiind extrem decorativa si foarte usor de intretinut.





Hunter and Minnak, our cat and dog playing in the garden

vineri, 19 februarie 2016

Cât costă pâinea străinilor? / Oameni care au căutat o pâine mai bună - Pastor Ilie MILUTIN




OAMENI CARE AU CĂUTAT O PÂINE MAI BUNĂ






(Cât costă pâinea străinilor?)

Evr.11:13-16


În Evrei 11:16 ni se spune despre marii oameni ai credinței că erau în căutarea unei patrii mai bune adica o patrie cerească. In Biblie întâlnim însă și oameni care au căutat o patrie pământească mai bună, unde să poată mânca o pâine mai bună. Căutarea aceasta vine ca o încercare a omului de a-și îmbunătăți sentința pronunțată de Dumnezeu la izgonirea din Eden : ”In sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea…”(Gen.3:19) Am identificat patru oameni care în anumite momente din viața lor au căutat o condiție pământească mai bună, un trai mai bun, o pâine mai bună. Interesant de remarcat este faptul că nici unul din aceștia nu erau într-o situație limită, fără ieșire, atunci când au plecat iar finalitatea demersului lor a fost dezastrul.


1. Avram și pâinea Egiptului (Gen.12:10-20)


Deși ni se spune că ”A venit însă o foamete în țară…” (v.10) plecarea lui Avram în Egipt a fost o decizie pripită și nechibzuită. El era beneficiarul unei mari promisiuni din partea lui Dumnezeu : ”Voi face din tine un neam mare, și te voi binecuvînta ; îți voi face un nume mare…”(v.2) Oare Dumnezeul care i-a făcut o asemenea promisiune ar fi îngăduit ca Avram să moară de foame în Canaanul aflat în criză? Cu siguranță, nu! Avram caută însă o pâine mai bună.

El vrea s-o mănânce cu orice preț. Chiar dacă prețul înseamnă compromis, minciună și lașitate. Nu pleacă cu gândul să-și câștige pâinea cu sudoarea feței ci cu …fața frumoasă a nevestei lui!! Tot ceea ce contează pentru el este …”să-mi meargă bine din pricina ta…”(v.11-13)

Avram avea să devină un fel de exemplu în avans pentru ceea ce a spus Solomon mult mai târziu :” Pâinea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriș” (Prov.20:17) A căutat o pâine mai bună dar pâinea Egiptului s-a dovedit a fi o pâine a compromisului, a minciunii și a rușinii. Finalul este edificator :”…Acum, iată-ți nevasta ; ia-o și pleacă!” (v.19) O fi crezut că-l va ”evangheliza” pe Faraon dar a ajuns atât de ”credibil” încât acesta a poruncit să nu fie lasat singur la plecare ci să fie escortat! (v.20)


2.Lot și pâinea Sodomei (Gen.13:12-13, 14:12)


Lot nu a fost constrâns să plece în Sodoma. A ales el Sodoma în ciuda faptului că știa despre oamenii din Sodoma că ”…erau răi și afară din cale de păcătoși împotriva Domnului”(13:13) Pâinea mâncată în casa din Sodoma era mai bună decât pâinea mâncată în cort în Canaan. El cu siguranță a încercat cumva să-i schimbe pe acești oameni (2Pet.2:8) dar după cum citim în Cuvânt mai degrabă aceștia l-au schimbat pe el. In toată familia lui nu s-au găsit 10 oameni buni iar ”trocul” cu fetele nemăritate(19:8) sigur l-a învățat din Sodoma și nu din Canaan! Pâinea Sodomei a fost pentru Lot și familia lui pâinea falimentului total (spiritual și material)


3.Elimelec și pâinea Moabului (Rut 1:1-5)


Elimelec n-a fost obligat să plece în Moab. El trăia în Betleem (Casa pâinii). Nici nu s-a instalat bine criza în țară că acesta a și decis să plece. Naomi, nevasta lui, recunoaște că ”La plecare eram în belșug…”(1:21) Cu siguranță știa de interdicția față de moabiți (Deut.23:2-6) Poate s-a gândit că va sta puțin și nu se va amesteca cu ei. Au stat 10 ani și n-au putut să-i facă pe copii să se uite doar la pâine nu și la fetele din Moab! Mahlon și Chilion și-au luat neveste moabite. Si-au dorit pâinea Moabului ca să nu moară de foame. S-au convins că se poate muri și sătul!

Pâinea Moabului a fost o pâine a nenorocirii și a morții pentru familia lui Elimelec.


4.Fiul risipitor și pâinea libertinajului (Lc.15:11-24)


In comparație cu exemplele prezentate până aici, fiul risipitor nu avea nici cel mai mic motiv de plecare ca să mănânce o altă pâine, pentru că în casa lui era ”belșug de pâine” și pentru…argați! Nu lipsa pâinii l-a determinat pe el să plece într-o țară depărtată. El era deranjat de îngustimea, primitivismul și rigiditatea regulilor de acasă. Ce viitor putea să-i ofere țara lui? Ogorul? Creșterea animalelor? Nu-i trebuia un asemenea viitor. El dorea libertate pentru libertinaj! Dorea alte rânduieli, alte reguli. Dorea legi permisive, dorea gașcă nu familie, dorea desfrâu nu castitate! A plecat ca să mănânce pâinea libertinajului! O pâine mâncată în asemenea condiții, avea să-l ducă la ruină totală : porci și roșcove!


Am evidențiat câteva exemple de oameni care au plecat din locurile lor pentru a căuta o pâine mai bună. N-au luat în calcul riscurile la care s-au expus. Solomon avertizează că ”…pentru o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat” (Prov.28:21) Într-o lume materialistă, o pâine mai bună a ajuns să fie mai dorită decât ”o patrie mai bună, adică o patrie cerească”. Bisericile se golesc și din cauza celor ce pleacă după o pâine mai bună deși Solomon spune că ”…preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn” (Ps.127:2)


Teama și grija zilei de mâine îi face pe mulți să plece după pâinea străinătății. Înainte de 1989 cei mai multi baptiști au plecat din țară datorită sistemului ateist care nu le permitea o trăire liberă a crezului propriu. Ei își doreau libertate de exprimare religioasă, libertate în a-și crește copii în lumina adevărului biblic. Și după 1989 mulți credincioși baptiști pleacă. De data aceasta însă lucrurile s-au inversat: se pleacă din România (unde mai poți să-ți iei copilul de mână și să mergi la biserică și ai dreptul să-l înveți cântece religioase) într-o Europă unde practic noțiunea de familie s-a pulverizat iar copii pot avea ca părinți doi tați sau două mame sau un …Barnevernet! Am uitat noi că urmărind neprihănirea, toate celelalte ne vor fi date pe deasupra? Mai sunt de actualitate pentru noi asigurările Cuvântului : ”Am fost tânăr, și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea” (Ps.37:25) Mai multe familii de români din Norvegia trăiesc drama luării copiilor de la ei și plasarea acestora in grija unor instituții specializate. Totul pe baza unor legi absurde pe care le au. Pâinea străinilor poate fi mai bună dar ne gândim și la ”prețul” pe care îl are o asemenea pâine? Oare câte drame se derulează în România cu copii ai căror părinți sunt plecați după pâinea străinilor? Cine se ocupă de educația lor? Avem curajul să spunem deschis acest adevăr? Multe lucruri sunt mai ușor de spus în piață decât în biserică. O Europă postcreștină ne amenință nu numai copii ci și mintea noastră! Multora nu le-a luat încă copii dar le-a luat mintea! Oare n-are dreptate Cuvântul lui Dumnezeu când ne spune : ”Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină cu cărnuri, cu ceartă!” (Prov.17:1)

Domnul Isus spunea despre Sine : ”Eu sunt Pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit. Pâinea care se pogoară din cer este de așa fel, ca cineva să mănânce din ea, și să nu moară. Eu sunt Pâinea vie care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac ; și pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii”(Io.6:48-51) Să ne preocupe o asemenea Pâine!

Să ne ajute Dumnezeu să trăim cu atenție, căutând acea patrie mai bună, adică patria cerească. AMIN


Pastor Ilie Milutin,
Președintele Comunității Baptiste Caraș-Severin

Sursa: https://comunitateacaras.wordpress.com/2016/02/09/cat-costa-painea-strainilor/